Ce facem când copilul nostru se bâlbâie?

Ce este bâlbâiala?

Bâlbâiala este o tulburare de ritm și fluență a vorbirii caracterizată prin apariția frecventă a uneia sau a mai multor manifestări :

  1. repetarea sunetele sau a silabelor; repetarea cuvintelor sau segmentelor de frază -prelungirea sunetelor
  2. folosirea interjecțiilor (ei, așa, și, deci, desigur – înainte de propoziție) sau sunete      parazitare, pentru a masca dificultățile sau pauzele din fraza.
  3. întreruperea cuvintelor
  4. blocaje sonore sau silențioase
  5. tensiune fizică excesivă care însoțește producerea anumitor cuvinte
  6. repetarea în întregime a cuvintelor monosilabice
  7. circonlocuțiuni sau perifraze
  8. gesturi sacadate
  9. ticuri
  10. tensiune musculară, care poate cuprinde întregul corp
  11. inspirații prea scurte sau prea rapide
  12. expirație sacadată, prost controlată, însoțită uneori de zgomote laringiene;
  13. vorbește până nu mai are aer și poate continua până la apnee
  14. pauze respiratorii inadecvate : prea frecvente, prea rare sau în mijlocul cuvintelor.

Perturbarea fluenței vorbirii afectează reușita școlară, profesională sau comunicarea socială. Ce trebuie să facem in acest caz? Intervenția de specialitate a logopedului este imperios necesară. Cateva recomandări pentru părinți :

1. Cerința părinților: copilul să vorbească lent și simplu nu înseamnă sa-i ofere copilului un model de vorbire și să se opună presiunii timpului.

Inseamna  sa combine abilitatea de a-si controla organele articulatorii cu capacitatea de avea reprezentari mintale a ceea ce spune, in ritmul sau. Acesta il ajuta pe copil  sa evite construirea unui mod operativ de gandire, lasandu-i timp sa isi imagineze, sa faca asociatii, sa-si creeze propriul spatiu mental pentru a integra gandurile celorlalti.

2. Parintele să-și supravegheze reacțiile atunci cand copilul se bâlbâie

Aceasta este importanta pentru atentia acordata copilului balbait. In mod inconstient balbaiala face sa i se acorde o atentie pe care altfel nu ar primi-o. Aceasta provoaca un sentiment puternic de nesiguranta ce conduce la anxietate. Parintii cred ca ii ofera toata atentia de care copilul are nevoie, insa adesea ei decid cand sa o ofere copilului si nu o ofera atunci cand copilul o cere si are nevoie de ea ( de atentie).

A-i da atentie copilului cand se balbaie este un semnal negativ.

A fi atent cand copilul are nevoie de atentie este cel mai bun mijloc de a contracara avantajul inconstient al balbaielii. Este necesar ca parintii  sa fie atenti la ce spune copilul si nu la modul in care el o spune.

Este necesar ca parintii sa anticipeze pe cat posibil cuvintele, sa-l ajute sa formuleze frazele fara a vorbi in locul copilului.

Uneori comportamentul părinților riscă să fixeze tulburarea. Reprosurile, admonestarile, semnele de nemultumire sau de enervare pot fi interpretate de copil ca un semn ca « a facut ceva rau » . Treptat ii este frica sa comunice, se va teme  sa nu fie pedepsit si va dezvolta o anxietate inhibatoare si conduite de evitare sau chiar va incerca sa faca eforturi « sa vorbeasca mai bine »  sau « sa vorbeasca ca mama/ ca tata »  sau sa vorbeasca mai bine »  pentru a nu se mai bâlbâi. Aceste eforturi vor genera tensiuni fizice in momentul vorbirii și vor întreține balbismul. Astfel tulburarea risca sa se generalizeze pentru toate situatiile de comunicare.

3. Parintele sa diminueze pentru o vreme cadrul educational

Parintii inteleg ce presiune suporta copilul cand acesta nu este inca pregatit si nici destul de matur. A incuraja un copil e foarte diferit de a-l impinge de la spate.

4. Parintele sa urmareasca sa diminueze presiunea timpului

Aceasta  recomandare este o buna ocazie de a lua contact cu dificultatile zilnice ale familiei fără însa a judeca modul ei de organizare. Presiunea timpului se exercita asupra ritmului activitatilor si in situatii stresante negative sau pozitive. Parintii pot observa ca pierderea controlului copilului  este paralela cu cresterea presiunii timpului in orice condiții. Parintele urmareste sa asculte prin diminuarea presiunii timpului ceea ce copilul doreste sa comunice.

5. Este necesar pentru părinți să înțeleagă că tulburarea copilului este un strigat de ajutor, si nu  o problemă ce trebuie rezolvată de un specialist. Copilul trăiește o suferință  interioară care se manifestă la nivelul limbajului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s