Dezvoltarea limbajulul la copil – când intervenim?

Comunicarea prin limbaj este fundamental pentru procesele de socializare, cunoastere si invatare
Orice intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului impiedica dezvoltarea psihica a copilului. Limbajul este un ansamblu de abilitati de ascultare, atentie, imitatie, intelegere, memorare, fonatie si socializare. Stimularea dezvoltarii copilului va urmari realizarea functiilor limbajului, rol suport pentru dezvoltarea intelectuala.

Ce dificultăți de vorbire au copiii?
– Intarziere in dezvoltarea vorbirii;
– Dificultati de articulatie si pronuntie;
– Balbaiala.

Cum depistãm dificultãțile?
In familie, parintii sunt primii care observa intarzierea vorbirii copilului sau dificultatile de articulare ale unor sunete (ex : s, z, s, j, t, ce, ci, l, r). Daca aceste dificultati de vorbire se mentin pana la varsta de 4 ani, este recomandabil sa va adresati logopedului pentru terapie specifica fiecarei tulburari de limbaj. Nu pregetati sa consultati un specialist, in speranta ca aceste dificultati se vor rezolva de la sine!

Ce trebuie sa stim si cum intervenim pentru corectarea dificultatilor de vorbire?
Pentru a decide daca exista sau nu o anumita dificultate in vorbirea copilului tau, este important sa-l auziti intr-o ambianta fireasca. Fiti atenti si notati-va care sunt sunetele pe care copilul nu le poate articula izolat si in cuvinte !

– Incurajati-l, fiti rabdatori si nu-l certati in public, deoarece exista riscul sa apara anumite blocaje in vorbirea copilului. Nu fortati copilul sa repete sunetul sau cuvantul!
– Intre actul respiratiei si actul vorbirii trebuie sa existe o buna coordonare;
– Graba in exprimare si nerespectarea pauzelor necesare in vorbire ii fac pe unii copii sa vorbeasca si in cursul inspiratiei;
– Nu incurajati si nu radeti de dificultatile de articulare! Ajutati copilul sa pronunte, oferind de fiecare data cuvantul si sunetul articulate corect. Copilul are nevoie de un model auditiv pentru dezvoltarea auzului fonematic ;
– Este important sa recompensam copilul cu aprecieri verbale pentru tot ceea ce reuseste ;
– Copilul trebuie eliberat de teama de a vorbi. Acordati-i afectiune si timp;
– Folositi jocul pentru a repeta anumite sunete sau cuvinte. Cititi-i poezii, povesti si accentuati sunetul pe care copilul trebuie sa-l invete ;
– Eliberarea de nesiguranta, de orice teama ca ar avea o dificultate in vorbire, va contribui la dezvoltarea limbajului si a intregii personalitati a copilului.

Relatia parinţi si copii în concediu

Părinţii, la fel ca şi copiii aşteaptă cu nerăbdare vacanţa. Grijile legate de serviciu, de şcoală, de teme, de tezele cu subiect unic sau de absenţele de la şcoală par să dispară pe loc atunci când începe concediul. Dacă părinţii aleg să plece în concediu cu copilul este un moment foarte bun pentru a reevalua relaţia cu copilul şi a îmbunatăţi comunicarea. De cele mai multe ori părinţii petrec prea puţin timp cu copiii lor, iar lipsa de timp este justificată de jobul fulltime şi alte activităţi. Copilul petrece mult timp la grădiniţă sau este lăsat în grija bunicilor sau a bonei. Chiar dacă toate persoanele din jurul lui sunt atente la sanătatea lui, la comportamente şi la educaţie, copilul mic are nevoie în primul rând de formarea treptată a legăturii afective cu mama şi cu tata. Celelalte persoane adulte din viaţa lui tind să devină un substitut pentru părinţi. Vacanţa devine astfel aproape singura ocazie în care copilul este împreună cu părinţii lui, beneficiind exclusiv de atenţia lor.

Cum să avem o comunicare reală cu copilul în vacanţă?
Relaxarea părinților, relația de armonie și iubirea dintre ei sunt foarte importante. Copilul este ca o cutie de rezonanță. Orice se petrece în familie, tensiuni, certuri sau neliniști este imediat perceput și trăit cu intensitate de către copil. De aceea urmărește să te apropii sufletește de copilul tău, renunțând la critici și observații. Amintește-ți că, copilul este parte din familie, iar comportamentele pe care le are, le-a învațat de la adulții care sunt în preajma lui.
Părinții pot considera că vacanța îi ajută să recupereze timpul pierdut. Cu siguranță e mai bine să ne bucurăm de timpul prezent și să urmărim să fim permanent în comunicare cu copilul. Urmărește jocul lui și vei descoperi cum trăiește absența mamei și a tatălui! Participă la jocurile lui și poți astfel să-l asculți și să-l simți și mai mult poși să-i îndepartezi fricile, neliniștile. Limbajul jocului poate vindeca multe răni sufletești datorate relațiilor insuficient stabilite între copil și părinți.
Manifestările afectuoase, pline de tandrețe, îmbrățișările și mângâierile părinților sunt pentru copil un izvor de fericire și un liant psihologic pentru comunicarea sufletească.
În vacanță urmărește să alegi acele activități sau locurile în care toți membrii familiei să se bucure și să aducă acel plus de energie atât de necesar!
Întreabă-ți copilul unde vrea să-și petreacă vacanța și discutați împreună planurile de concediu. Copilul va fi foarte interesat și astfel  vă asigurați o vacanță liniștită!
Sunt dese situațiile în care copiii se îmbolnăvesc chiar în vacanță. E bine să evitați locurile sau alimentele nepermise și să alegeți destinațiile care sunt în siguranță pentru sănătatea copilului.
Dacă  copilul face crize de opoziție, este neascultător, vacanța poate fi prea scurtă pentru a îmbunătății relația cu copilul tău. Din nefericire nu există un remediu pe care să-l oferi copilului și el să se transforme în cel mai cuminte și ascultător copil.  Urmărește să te cobori la înălțimea ochilor lui, să-l privești cu multă iubire și să-i spui adevărul. Nu te lăsa copleșit de emoțiile pe care copilul ți le transmite reacționând la fel, cu furie. Gândește-te că e doar o apărare la o suferință sau un comportament învățat.

Psihologie si alimentatie sanatoasa la copii

O dezvoltarea fizica si psihica armonioasa a copilului dumeavoastra necesita o hrana sanatoasa, bazata pe alimente, fructe si legume proaspete. Produsele consumate in  perioada de crestere  a copilului, ce contin aditivi alimentari, pesticide si plante modificate genetic sunt adevarate otravaruri. Este necesar sa amintim parintilor ca instictul alimentatie este primul care apare in istoria naturala a vietii individului si comportamentul  alimentar al copilului catre o alimentatie naturala sau nu, depinde de educatie. La randul sau, comportamentul alimentar este influentat de emotii si de factorul stres iar deficientele sau excesele alimentare au un impact negativ supra organismului, si conduc la obezitate, scaderea imunitatii, probleme dermatologice, tulburari digestive grave, cancer si probleme psihologice.

Comportamentul alimentar este un comportament invatat
Parintii au un rol decisiv in formarea unui comportament alimentar sanatos. Deseori parintii folosesc produsele alimentare, in special dulciurile si produsele fast-food drept sistem de recompensa si pedeapsa in educatia copiilor.  Mai mult decat atat, parintii le ofera copiilor distractii si chiar petreceri de ziua de nastere in locuri cu mancare bogata in grasimi, zahar si aditivi alimentari. Astfel, copilul este invatat sa fie recompensat cu produsele preferate pentru performantele scolare sau pentru atitudini si comportamente dezirabile acasa, la gradinita sau la scoala si  va cere parintilor sa le cumpere in continuare. In felul acesta se formeaza un fals sistem atitudinal-motivational in educatia copilului. El nu va mai urmari sa asimileze informatiile, sa aiba un mod natural de a-si exprima emotiile si nevoile ci va urmari satisfacerea dorintelor parintilor si obtinerea dulciurilor, a jucariilor si a distractiile promise. Copiii la fel ca si parintii, sunt manipulati de reclamele si etichetele colorate excesiv si opteaza pentru cumpararea acestora fara a se gandi la consecintele asupra sanatatii. Sa nu uitam ca a manca sanatos inseamna a lua decizii corecte asupra a ceea ce mananci, cat si cand mananci, cu scopul de a-ti imbunatati sau de a-ti mentine sanatatea.
Cum  invatam copilul sa aiba un comportament alimentar sanatos?
• Inainte de a lua decizia de a cumpara sau de a-i face o surpriza copilului dumnevoastra, ganditi-va mai intai la sanatate si la nevoia lui de a invata comportamente care sa-l ajute sa se dezvolte psihic armonios!
• Invatati copilul dumneavoastra cum sa aleaga si sa se hraneasca cu produse naturale, pentru ca simtul   gustului si mirosului sa functioneze natural deoarece deja sunt atat de alterate datorita colorantilor existenti in alimente!
 • In plan psihic, o buna functionare a simturilor aduce in fiinta copilului dumneavoastra un surplus de vitalitate.
• Ganditi-va ca exista multe alte locuri, in care copilul dumneavoastra poate sa beneficieze de natura si de prospetime atunci cand doriti sa-i organizati o petrecere de ziua lui, impreuna cu toti prietenii si colegii de gradinita sau de scoala.
• Ganditi-va inainte sa oferiti copilului drept recompensa alimentete nesanatoase, ca exista si aprecierile verbale pozitive care conduc la cresterea stimei si increderii in sine!

Ce facem când copilul nostru se bâlbâie?

Ce este bâlbâiala?

Bâlbâiala este o tulburare de ritm și fluență a vorbirii caracterizată prin apariția frecventă a uneia sau a mai multor manifestări :

  1. repetarea sunetele sau a silabelor; repetarea cuvintelor sau segmentelor de frază -prelungirea sunetelor
  2. folosirea interjecțiilor (ei, așa, și, deci, desigur – înainte de propoziție) sau sunete      parazitare, pentru a masca dificultățile sau pauzele din fraza.
  3. întreruperea cuvintelor
  4. blocaje sonore sau silențioase
  5. tensiune fizică excesivă care însoțește producerea anumitor cuvinte
  6. repetarea în întregime a cuvintelor monosilabice
  7. circonlocuțiuni sau perifraze
  8. gesturi sacadate
  9. ticuri
  10. tensiune musculară, care poate cuprinde întregul corp
  11. inspirații prea scurte sau prea rapide
  12. expirație sacadată, prost controlată, însoțită uneori de zgomote laringiene;
  13. vorbește până nu mai are aer și poate continua până la apnee
  14. pauze respiratorii inadecvate : prea frecvente, prea rare sau în mijlocul cuvintelor.

Perturbarea fluenței vorbirii afectează reușita școlară, profesională sau comunicarea socială. Ce trebuie să facem in acest caz? Intervenția de specialitate a logopedului este imperios necesară. Cateva recomandări pentru părinți :

1. Cerința părinților: copilul să vorbească lent și simplu nu înseamnă sa-i ofere copilului un model de vorbire și să se opună presiunii timpului.

Inseamna  sa combine abilitatea de a-si controla organele articulatorii cu capacitatea de avea reprezentari mintale a ceea ce spune, in ritmul sau. Acesta il ajuta pe copil  sa evite construirea unui mod operativ de gandire, lasandu-i timp sa isi imagineze, sa faca asociatii, sa-si creeze propriul spatiu mental pentru a integra gandurile celorlalti.

2. Parintele să-și supravegheze reacțiile atunci cand copilul se bâlbâie

Aceasta este importanta pentru atentia acordata copilului balbait. In mod inconstient balbaiala face sa i se acorde o atentie pe care altfel nu ar primi-o. Aceasta provoaca un sentiment puternic de nesiguranta ce conduce la anxietate. Parintii cred ca ii ofera toata atentia de care copilul are nevoie, insa adesea ei decid cand sa o ofere copilului si nu o ofera atunci cand copilul o cere si are nevoie de ea ( de atentie).

A-i da atentie copilului cand se balbaie este un semnal negativ.

A fi atent cand copilul are nevoie de atentie este cel mai bun mijloc de a contracara avantajul inconstient al balbaielii. Este necesar ca parintii  sa fie atenti la ce spune copilul si nu la modul in care el o spune.

Este necesar ca parintii sa anticipeze pe cat posibil cuvintele, sa-l ajute sa formuleze frazele fara a vorbi in locul copilului.

Uneori comportamentul părinților riscă să fixeze tulburarea. Reprosurile, admonestarile, semnele de nemultumire sau de enervare pot fi interpretate de copil ca un semn ca « a facut ceva rau » . Treptat ii este frica sa comunice, se va teme  sa nu fie pedepsit si va dezvolta o anxietate inhibatoare si conduite de evitare sau chiar va incerca sa faca eforturi « sa vorbeasca mai bine »  sau « sa vorbeasca ca mama/ ca tata »  sau sa vorbeasca mai bine »  pentru a nu se mai bâlbâi. Aceste eforturi vor genera tensiuni fizice in momentul vorbirii și vor întreține balbismul. Astfel tulburarea risca sa se generalizeze pentru toate situatiile de comunicare.

3. Parintele sa diminueze pentru o vreme cadrul educational

Parintii inteleg ce presiune suporta copilul cand acesta nu este inca pregatit si nici destul de matur. A incuraja un copil e foarte diferit de a-l impinge de la spate.

4. Parintele sa urmareasca sa diminueze presiunea timpului

Aceasta  recomandare este o buna ocazie de a lua contact cu dificultatile zilnice ale familiei fără însa a judeca modul ei de organizare. Presiunea timpului se exercita asupra ritmului activitatilor si in situatii stresante negative sau pozitive. Parintii pot observa ca pierderea controlului copilului  este paralela cu cresterea presiunii timpului in orice condiții. Parintele urmareste sa asculte prin diminuarea presiunii timpului ceea ce copilul doreste sa comunice.

5. Este necesar pentru părinți să înțeleagă că tulburarea copilului este un strigat de ajutor, si nu  o problemă ce trebuie rezolvată de un specialist. Copilul trăiește o suferință  interioară care se manifestă la nivelul limbajului.

Discalculia – indicii în depistarea copiilor cu dificultăti de învățare

Discalculia înglobează toate dificultățile care se referă la achiziția conceptului de număr, a calculului matematic, precum și a raționamentului matematic. Este  o tulburarea provenita din dificultatea specifica de invatare a calculului, in stadiul elementar, independenta de nivelul mintal, de metodele pedagogice folosite, de frecventa scolara si de tulburarile afective.Sunt depistate 6 tipuri de discalculie:

– Discalculie verbala – constand in dificultati de denumire a cantitatilor matematice, a numerelor, a termenilor, a simbolurilor si a relatiilor matematice

– Discalculia practognostica – dificultati in a enumera, a compara, a manipula cantitatile matematice simbolice;

– Discalculia lexicala – dificultati in citirea semnelor si simbolurilor matematice;

– Discalculia grafica – deficiente in scrierea semnelor si simbolurilor matematice;

– Discalculia ideognostica – dificultati in a face operatii mentale si in a intelege unele concepte matematice;

– Discalculia operationala – dificultati in executia operatiilor metamatice, de calcul numeric, de rezolvare de exercitii si probleme, chiar daca sunt insusiti anumiti algoritmi matematici.

Indicii in depistarea copiilor cu discalculie sau dificultati de invatare a matematicii:

– dificultati in a efectua adunari, scaderi, imultiri si impartiri.

– are abilitati matematice scazute

– nu se descurca bine si nu intelege cum sa folosesca banii

– nu poate sa-si faca un plan financiar sau sa-si calculeze bugetul

– esueaza in a vedea imaginea de ansamblu a banilor in general

– poate sa ii fie teama sa lucreze cu bani sa cumpare, sa vanda

– nu poate sa calculeze cat rest i se cuvine, cat trebuie sa platesca pentru un anumit serviciu, taxe etc.

– cand trebuie sa scrie, sa citeasca sau sa-si aminteasca numere face anumite greseli frecvent: adauga numere in plus, face omisiuni, substituiri, inversiuni.

– nu resuseste sa inteleaga si sa retina concepte matematice, reguli, formule, algoritmi si calculele elementare de adunare, scadere, imultire si impartire

– memoria de lunga durata legata de stapanirea conceptelor este deficitara (memorarea si reamintirea celor memorate)

– aceasta insemnand ca poate sa efectueze anumite operatii matematice intr-o zi si a doua zi sa nu mai fie capabil

– poate de asemenea sa nu fie capabil sa inteleaga si sa vada imaginea de ansamblu a unor proceduri, sa aiba o slaba capacitate de sintetizare

– elevul are slabe abilitati de a vizualiza si de a-si reprezenta locatia numerelor pe ceas, locatia geografica a unor tari, oceane, strazi, etc

– se dezorienteaza usor, retine greu formele, tiparele lucrurilor

– are un slab simt al directiei, pierde des lucruri si pare deseori absent

– are dificultati in a urmari scorul intr-un joc sau dificultati in a-si aminti cum se urmareste scorul intr-un joc

– adesea pierde sirul si nu mai stie cand este randul lui sau al altora in cadrul unui joc

– are capacitati de strategie limitate in jocuri

– persistenta in timp a erorilor

– dificultati in a-si aminti numere

– dificultati in citirea si scrierea numerelor

– dificultati in a efectua operatii matematice cu numere-inverseaza cifrele sau numerele (ex: 15 cu 51)

– dificultati in a intelege sensul problemelor

– dificultati de reamintire a simbolurilor operatiilor matematice

– dificultati de operare cu unitati de masura

– dificultati in a rezolva probleme

– aceste dificultati provin deseori din aplicarea gresita a metodelor pedagogice, din incapacitatea profesorului de a evalua gradul de intelegere a elevului pentru o anumita sarcina, bazandu-se pe rezolvari mcanica, in detrimentul celor logice, pe necunoasterea terminologiei matematicii etc.

Obstacole pentru elevii cu dificultati de invatare a matematicii:

– notiuni fundamentale (cum ar fi departe-aproape, mic-mare, sus-jos) si notiuni despre marimi dimensionale, de forma sau de timp;

– scrierea cifrelor 3, 5, 7, 9 si a simbolurilor operatiilor matematice;

– cunoaterea simbolurilor numerice si a semnelor ce reprezinta operatiile matematice (cum ar fi semnele pentru mai mare si mai mic);

– ordonarea numerelor pentru efectuarea unei operatii si etapele rezolvarii unei probleme;

– notiuni ca: mai mult, mai putin, cat, ce lungime, ce distanta, ce grosime. Elevii ce nu stapanesc aceste notiuni nu vor stii ce operatie trebuie sa aplice intr-o problema;

– legatura matematicii cu obiecte reale;

– reprezentarea mentala a ideiilor si a relatiilor matematice;

– refuzul de a invata matematica. Insusi limbajul matematic, care este foarte precis, creeaza probleme importante. Unele cuvinte au mai multe semnificatii: cat, rest, iar altele pot fi sursa de confuzie: suma, deimpartit.Unii elevi sunt capabili sa efectueze operatiile matematice, dar nu ajung  la rezultatul corect deoarece nu pot intelege enunturile.

Consilierea părinților în cazul copiilor cu dislexie

consiliere

Dezvoltarea timpurie a deprinderii cititului este esențială, iar cel puțin unul din cinci copii are o dificultate  în a invăța să citească. Depistarea acestei tulburări a limbajului pune de multe ori semne de întrebare. Din cauză că unii copii cu dificultăți de citire au o performanță școlară slabă, părinții și profesorii pot să nu identifice cititul ca sursă a problemei. Din acest motiv consilierea părintilor aduce clarificarea multor intrebări referitoare  la dificultățile copilului cât și la nevoile sale. Atenția părinților ar trebui orientată către următoarele semne preventive, care indică faptul că copilul are nevoie de intervenția logopedului:

• Performanță școlară inconsecventă
• Reținere slabă a informației
• Implicarea excesivă a părinților la teme / durează prea mult efectuarea temei
• Calificative sau note slabe
• Știe mai bine la tema decât la lucrări
• Atenție de scurtă durată / hiperactivitate
• A prezentat tulburări de pronunție care nu au fost corectate prin intervenție logopedică
• Absențe frecvente la școală
• Anxios, timid, slabă încredere în sine
• Urăște școala / fobie de școală / simptome psihosomatice
• Ascunde lucrurile făcute la școală / minte despre teme / pierde temele ân mod repetat
• Probleme cu sunetele literelor sau numirea literelor

În consiliere, prima nevoie a părinților este aceea de a ști cât mai multe despre ce este dislexia și să le transmitem că, toți copiii cu dificultăți de citire sunt considerați a avea un deficit fundamental în conștiența fonologică, de exemplu  nu au abilitatea de a transpune literele individuale și combinațiile de litere în sunete. Statisticile arată că 50% din copii care au avut tulburări de pronunție în perioada preșcolară vor dezvolta o tulburare de citire în primii ani de școală. În acest caz, depistarea timpurie va duce la o identificare mai bună a copiilor aflați în riscul prezentării unei dificultăți de citire. Acești factori de risc pot fi identificați încă din perioada preșcolară:

• Dificultăți la jocurile cu rimă
• Învațarea alfabetului cu dificultate
• Asocierea dificilă a sunetelor cu literele
• Eșecul de a nu recunoaște literele alfabetului până la începutul clasei I
• Vorbire târzie sau vorbire cu tulburări de articulare a sunetelor
• Membri ai familiei care au avut sau au tulburări de pronunție, de scris-citit, tulburări de învațare

De cele mai multe ori, părinții au nevoie sa înțeleagă și cer sfaturi despre cum să identifice problemele copilului înainte să ajungă la logoped.  Iată cateva întrebări care sunt utile pentru părinți și care pot fi puse copilului:

• Ești inteligent în unele moduri dar te blochezi în altele?
• Mai există cineva la tine în familie cu dificultăți similare?
• Întâlnești dificultăți atunci când execuți trei indicații consecutiv?
• Întâlnești dificultăți în special la citit sau scris?
• Pui forme sau litere în mod incorect ex. 15 în loc de 51, 6 în loc de 9, b în loc de l,  scrii r?
• Citești un cuvânt pe care nu îl recunoști mai în josul paginii?
• Pronunți un cuvânt în mai multe moduri diferite fără să recunoști versiunea corectă?
• Ai o concentrare slabă pe o perioadă de timp la citit și scris?
• Ești bun la oral dar ai probleme la scris?
• Întalnești dificultăți luând notițe sau copiind?
• Întâlnești dificultăți la planificarea și scrierea eseurilor, scrisorilor și referatelor?
• Ai dificultăți în a ține minte o listă de instrucțiuni
• Ai dificultăți în a-ți pune în ordine gândurile în mod coerent pentru scrierea unui referat sau al unui eseu?
• Este posibil să fi avut dificultăți în a-ți organiza lucrul și ai nevoie de invățare specifică să te ajute?
• Ești în stare să răspunzi la întrebări oral dar nu ești capabil să scrii răspunsurile
• S-ar putea să ai un scris foarte slab deoarece nu ai destulă îndemanare a mâinii să controlezi stiloul
• S-ar putea să pronunți același cuvânt în numeroase moduri diferite deoarece nu ai memoria vizuală ca să știi care este varianta corectă încât să simți cum este corect pe măsură ce scrii
• S-ar putea să ai o deficiență a memoriei vizuale și așadar întâlnești dificultate când interpretezi simboluri
• Ai o vedere bună?
• Ești imaginativ și inventiv?
• Ești practic și dibace cu mâinile?
• Ai o îndemânare slabă de a face lucruri succesiv?
• Ai o slabă discriminare auditivă și memorie?
• Ai o slabă discriminare vizuală și memorie?
• Ai o memorie slabă pe termen scurt?
• Ești foarte creativ?
• Ești bun la rezolvarea problemelor?
• Ai  nevoie să inveți alte strategii ca să faci față / să alternezi metode de a reține informația ?

Aceste raspunsuri  la intrebări sunt extrem de utile părinților. Experiența arată că, în aceste  ședințe de consiliere, în care sunt clarificate și identificate dificultățile copilului, pe baza evaluarii logopedice, părinții devin mult mai implicați în terapia dislexie, mai cooperanți și înțelegători față de nevoile reale ale copilului.